Home Istoricul schitului

    PostHeaderIcon Istoricul Schitului Bogaltin

    Schitul de la Bogâltin este așezat într-unul din cele mai pitorești locuri din punct de vedere natural. Deşi este pe perimetrul satului Bogâltin, sat aparținător comunei Cornereva, totuşi izolarea locului, dedublata de frumusețea peisajului care se îmbină armonios cu o undă de sălbăticie, oferă un cadru de un pitoresc aparte. Dealurile foarte abrupte, copacii care parcă se prăvălesc de pe povarnișuri, murmurul necontenit al izvorului ascuns printre pietre în josul văii, foşnetul liniştitor al pădurilor care fac corp comun cu schitul, toate acestea dau un farmec aparte locului.

    Poate că nu întâmplător este aleasă asezarea unui asemenea locaş, deoarece comuniunea cu natura, cu frumusețea şi liniştea ei oferă cadrul cel mai potrivit pentru cei care au ales calea rugăciunii până la sfârşitul vieții lor.

    Amplasarea schitului a fost proiectată undeva mai departe de locul actual, dar Maica Domnului n-a îngăduit acest lucru şi a ales singură locul: primul viețuitor al schitului părintele Alexie Udrea venind prin aceste locuri a poposit la marginea unei paduri într-o poieniță, fiind cuprins de un somn adânc a adormit şi a văzut-o în vis pe Maica Domnului poruncindu-i să zideasca mănăstire pe acel loc. Deşteptându-se şi-a dat seama că Maica Domnului e stapâna acelui loc şi ca voia Ei este ridicarea unui sfânt locaș acolo.

    Cu mijloacele sărăcăcioase ale acelor vremuri (anii 1948-1949) părintele Udrea a început ridicarea unei micii chilii săpată în pământ unde să stea pentru început, nu avea decât un pat, o soba, o măsuță cu câteva cărți de rugăciuni şi o icoana cu Maica Domnului în fața careia ardea o căndeluță. Lumea venea să-şi plângă necazurile şi să primească sfaturi de la acest monah, aducandu-i şi cele necesare traiului.

    Părintele a fost foarte apropiat de oamenii care veneau la dânsul îi asculta îi îndruma şi se ruga pentru ei, multi dintre oameni spunându-i moş Udrea.

    Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu grija Maicii Domnului s-a început ridicarea unei bisericuțe în cinstea Sfinților Apostoli Petru şi Pavel. La ridicarea ei au ajutat toti oamenii din împrejurimi, cu mic, cu mare, şi astazi îşi mai amintesc bătrânii cum, pe atunci copii fiind, aduceau pietre necesare zidirii şi le dau celor ce zideau.

    Părintelui Alexie i s-au mai adăugat şi alți părinți şi frați cum au fost: ieromonahul Valerian Gherasim, ieromonahul Vichentie Mălău, Isidor Melchisedec, Valerian. Datorită activității monahale desfășurată de aceştia la schit, viața monahală a acestuia a devenit tot mai cunoscută în împrejurimi până în valea Almăjului şi valea Cernei.

    Printre podoabele avute de acest schit au fost două icoane: una reprezentându-o pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe pictată de ieromonahul Vichentie Mălău(care a trăit între anii 1949-1950 la acest schit) şi a doua reprezentându-o pe Maica Domnului împodobită cu nestemate. Din păcate la schit a rămas numai icoana Maicii Domnului împodobită cu nestemate iar despre prima icoană nu se mai ştie nimic.

    Aceasta icoană reprezintă foarte mult pentru credincioşii şi pelerinii care poposesc la acest schit, ei atribuindu-i-se mari puteri duhovniceşti. Pe lângă această icoană lângă schit există şi un izvor cu apă tămăduitoare, apa trecând pe sub sfântul altar al bisericii. Bătrânii locului istorisesc şi acum minunile care s-au întâmplat la acest schit: la un hram al schitului (sărbătorit la 29 iunie - Sfinții Apostoli Petru şi Pavel) a fost adus un bărbat asemenea celui paralitic din Evanghelie, a fost pus în fața icoanei Maicii Domnului unde i s-au făcut rugăciuni şi a fost trimis să se spele la apa izvorului şi, minunate sunt lucrurile Tale Doamne, după ce s-a spălat cu apă a primit putere în picioare întorcându-se pe jos acasă.

    O fetiță mută venind la schit de mai multe ori, făcându-i-se rugăciuni şi bând din apa de la izvor a treia oară a început să vorbească.

    O minune mai recentă (anul 2008) o femeie chinuită de un duh necurat venind de mai multe ori la schit şi rugându-se Maicii Domnului s-a izbavit de cumplitul chin.

    Minuni se întâmplă zilnic şi cu viețuitoarele acestui schit, fiecare având povestea ei, Maica Domnului şi Sfinții Apostoli purtându-le de grijă şi asigurându-le cele necesare traiului. Menționăm faptul că schitul nu deține nici o bucățică de pământ care să poate fi cultivat.

    Din cauza unor neîntelegeri a vremurilor de atunci, viața monahală a fost întreruptă prin decretul nr.410 din anul 1959 şi schitul a fost desființat, iar biserica a trecut sub administrarea parohiei din Bogâltin.

    Din anul 1990 viața monahală la acest schit a fost reluată, fiind trimis ca stareț parintele ieromonah Teodosie Șerban, venit de la mănăstirea Cozia. Cu mari eforturi şi mai ales cu sprijinul localnicilor el a reuşit să aducă biserica şi clădirea anexă la o stare de folosință.

    După reînființarea Episcopiei Caransebeşului în anul 1994, schitul s-a bucurat de ajutorul, prețuirea şi oblăduirea acesteia. În anul 2004 schitul găzduia trei viețuitori, stareț fiind ieromonahul Nectarie Crâşlariu. Datorită unor dificultăți materiale şi din lipsa personalului monahal în anul 2007 mănastirea a fost părăsită câteva luni, dar Maica Domnului nevroind pustiirea acestui loc sfânt, a rânduit transformarea ei în schit de maici la data de 14 octombrie 2007 cu ocazia sărbătorii Cuvioasei Parascheva, conducerea mănăstirii fiind încredințată maicii Anastasia. În prezent obştea numără cinci maici, iar majoritatea fiind absolvente de facultate.

    Drumul spre schitul Bogâltin este relativ uşor de parcurs. Pe D.N. 6 între Orşova şi Caransebeş, din localitatea Plugova se merge spre Cornereva. După aproximativ 8 km, pe partea dreaptă a drumului apare o troiță și un indicator rutier spre schit (300 metri). Până la Bogâltin drumul este betonat și ușor accesibil, însă cei 300 de metri nu pot fi parcurși decât pe jos sau cu mașină de teren.

    Datorită condițiilor modeste în care trăiesc maicile, schitul nu are posibilități de cazare.

    În luna septembrie 2009 maicile şi-au amenajat un mic atelier de croitorie şi broderie, îndeletnicindu-se cu cusutul de veșminte preoțești și diaconești, acoperăminte pentru biserică și fețe de masă.

    Viețuitoarele din acest schit duc o viață cu adevărat monahală, iar cei care le păşesc pragul sunt primiți cu căldură sufletească, smerenie şi bunătate. Poate este unul dintre motivele pentru care credincioşi de departe vin la acest schit pentru acele momente de reculegere şi linişte sufletească pe care le găseşti doar acolo unde Dumnezeu a vrut sa-Și facă loc.

     

    Ultima actualizare (Joi, 03 Decembrie 2009 09:21)

     
    / Crestin